Capitanul Shaila

 

Asa cum imi spuneai dupa cutremurul din 2015, viata isi continua cursul precum raul Trisuli. Numai ca viata asta nu va mai fi niciodata la fel fara tine, iubite Capitan Shaila. 

Stiu ca vei naviga fara frica pe apele furioase dintre lumi, iar cand va sosi si vremea mea as vrea sa ma iei tu in barca ta, nu Caron. Cu vasla in mana, iti voi astepta comanda… “Forwaaaard!”

:(

“You for rafting? I’m the Captain, se prezinta el, caznindu-se sa puna un zambet pe chipul colturos. In sfarsit, rasufla Paul si Garry usurati, credeam ca nu mai apari. Follow me, rosteste scurt Capitanul, fara explicatii. Il urmam pe o potecuta abrupta, printre copaci cu frunze mari si carnoase, pana pe malul raului. Acolo ne asteapta alt nepalez, care pompeaza de zor la o barca pneumatica cu sapte, opt locuri. Va puneti astea pe voi, ordona Capitanul, aratandu-ne vestele de salvare si castile insirate pe prundis. Si lucrurile personale in butoiul asta, sa nu se ude. Rucsacurile sunt cam mari si nu vor veni cu noi. Le trimite Mahesh cu autobuzul, la punctul unde-o sa innoptam, nu va faceti griji. Si acum, instructajul. Apucati fiecare cate o vasla si aveti grija sa nu va loviti colegii, s-au mai vazut cazuri…

Dupa cateva minute, ni se pare tuturor ca stim la perfectie ce avem de facut. Rafting? Floare la ureche.

Forwaaard! comanda Capitanul, impingand cu pricepere barca pe apele involburate. Vaslim cu nadejde spre mijlocul raului, alunecand cu viteza la vale. Asta-i cea mai buna perioada a anului pentru rafting, ne spune carmaciul nostru folosind cuvinte simple, asamblate in propozitii scurte, fara reguli gramaticale. Now rain big, river big. Water fast. Difficulty 2-3 degrees, may be 4. Beginners OK… Paul si Garry vaslesc plictisiti, umflandu-si muschii facuti la sala, in timp ce Lisa tipa ascutit, la fiecare val peste care trecem. Mike se tine bine de coarda de siguranta, vaslind alaturi de mine, in fata. Noi luam in piept toate valurile.

Look! striga la un moment dat Capitanul, aratand cu degetul in directia unui punct alb, care tot apare si dispare. Punctul alb e un caiac, manevrat cu pricepere de baiatul care s-a ocupat de rucsacurile noastre. Mahesh play now, don’t worry! Him very good kayaking, ne linisteste Capitanul, vazand ca Lisa tipa si mai tare, de fiecare data cand Mahesh dispare sub apa. Caiacul ne ajunge in scurt timp si cei doi nepalezi schimba cateva cuvinte in limba lor. Se pare ca urmeaza pauza de pranz. Trei ore pe apele furioase au trecut ca o clipa. Ne prabusim extenuati, pe nisipul fin si fierbinte, in timp ce Capitanul si Mahesh trag barca si caiacul pe mal. Dupa ce fumeaza cate o tigara, cei doi cara butoiul ermetic la umbra, desurubeaza capacul etans si scot un ceaun, o punga mare cu orez si o sumedenie de legume, pe care nu le identific. Orice ar fi nu conteaza, as manca si pietre la cat imi e de foame. Peste jumatate de ora, masa-i gata. Iar dupa cate trei farfurii pline infulecate cu pofta, suntem si noi gata pentru inca o etapa de rafting. La ora asta, apele s-au mai domolit si soarele dogoreste mai tare pe cerul albastru, fara pic de nori. Alunecam lin, printr-un defileu cu padurici ca niste capatani de broccoli itite peste buza prapastiilor abrupte… As savura mai intens aceste momente, daca Lisa, Garry si Paul n-ar trancani atat. Nemaiavand pericole de infruntat, australienii s-au relaxat si sporovaie intruna despre munca, relatii si realitati din tara lor, chestiuni care ma lasa rece. La fel de rece pe cat ii lasa pe ei privelistea.

Backwaaard! tuna Capitanul din senin. In fata noastra, la nici cincizeci de metri, un vartej a deschis pe neasteptate gura. Parca ne-am apropia de scurgerea unei cazi de baie imense. Execut comanda cu mainile inclestate pe vasla si cu urechile ciulite la Capitan. Left side, forward… Right side forward, left side backward, continua el cu aceeasi fermitate. Barca atinge marginea vartejului si se dezechilibreaza. Lisa tipa ca o egreta impuscata, cazand din barca pe jumatate. Iute ca o zvarluga, Mahesh ajunge cu caiacul in dreptul ei si o arunca inapoi. Tangajul nu poate fi insa oprit. Necunoscand aceasta lege simpla a fizicii, Paul se duce de-a berbeleacul, drept in apele inspumate. Heeelp! urla el natang, ca din gura de sarpe, revenit la suprafata nu datorita gratiei divine, ci vestei de salvare. Cu casca cazuta pe ochi, Paul da din maini ca un bezmetic, descotorosindu-se de vasla, care e repede inghitita de apa flamanda. Capitanul il apuca pe australian de subsuori si incearca sa-l traga inapoi in barca. In mod normal, cei de pe partea dreapta n-ar trebui sa se deplaseze de la locurile lor, insa, din nefericire, Garry si Lisa se reped si ei sa-l salveze pe Paul, Lisa tipand si repetand ingrozita ‘Oh, my God! Oh, my God! Oh, my God!’ Barca e acum pe-o dunga, gata sa se rastoarne in capul nostru. Doamne, cat pot fi de calm in situatii de-astea limita. Imi ramane timp sa ma si bucur. Bine ca au terminat cu discutiile lor stupide. Ma reped pe partea dreapta si ma aplec cat pot de mult peste marginea barcii, reechilibrand-o, ajutat si de greutatea americanului paralizat de spaima, agatat de coarda de salvare. Capitanul imi multumeste cu un zambet, atat cat poate el sa zambeasca, si-mi face cu ochiul. Din atitudinea lui inteleg ca situatia nu-i deloc una neobisnuita si nici atat de primejdioasa precum pare. Pentru Paul insa, e life and death situation. Lisa, Garry si Capitanul il scapa din nou pe uriasul neajutorat. Intervine Mahesh. Bajbaind cu casca acoperindu-i ochii in continuare, logodnicul Lisei reuseste in cele din urma sa apuce vasla intinsa de tanarul nepalez. E insa un refugiu temporar, pentru ca Mahesh piloteaza un caiac, nu o barca de salvare. Dezechilibrat, caiacul basculeaza fulgerator si Mahesh dispare la randul lui in bulboana. Paul ia inca vreo doua guri din apa maloasa a raului Trisuli, iar help-ul lui suna acum si mai caraghios, ca o gargara. Capitanul isi da seama repede ca e foarte posibil sa-l pierdem pe australian si actioneaza in forta. Dintr-o singura miscare, il impinge pe Garry la locul lui, pe partea dreapta, dupa care o tranteste pe Lisa, cu umarul, pe fundul barcii. Apoi il apuca pe Paul cu ambele maini, se opinteste, icneste si salta zdrahonul crescut la sala de fitness inapoi in barca. A contribuit si Mahesh, reintors dupa o rasucire maiastra.

Inca speriati, australienii se uita unii la altii, albi ca varul. Adrenalina ii impiedica sa schimbe impresii si asta nu-i rau deloc. Toata lumea tace, in timp ce micul maelstrom lasat in urma bolboroseste de necaz ca Paul i-a scapat printre ghearele lichide. Logodnicul Lisei tremura, tuseste si scuipa namol, dar se bucura ca e viu. This no problem, face Capitanul degajat, aratand spre vartej. Veeery small danger. But Paul big, ha-ha-ha! ” – Namaste. Un roman de aventuri spirituale in Nepal