Aventuri in Nepal, traite pe viu

claudia-5

Pana acum, mi-am facut vacantele mai ales in Europa sau in tari „sigure”. Desi imi place sa merg pe munte si n-am ezitat sa pornesc singura la drum, n-am cautat aventura in mod special, dar nici confortul cu orice pret. Ca sa fiu sincera pana la capat, am mai degraba un profil de soarece de biblioteca, pentru care viata e oricum (si oriunde) periculoasa si, in final, mortala, decât un profil de Indiana Jones.

Cum se face totusi ca am plecat in Nepal cu Sega? Mi-a placut atat de mult prima lui carte („Namaste. Aventuri in India”), incat, fara a o citi pe a doua, am vrut sa-l intalnesc in persoana. In plus, m-a atras ideea de a reface drumul descris intr-o carte si de a intalni oamenii reali care au devenit personaje. Dupa ce am citit-o si pe cea despre Nepal, insa, situatia s-a schimbat: au inceput fricile, dubiile, datul inapoi. Dar mi-am zis „fie ce-o fi, let’s do it”. Si n-am regretat. Realitatea bate cartea cu 15 la zero (cate un punct pentru fiecare zi, plus unul per total)!

La inceput, am avut o puternica impresie de irealitate (socul cultural).

claudia-1

Kathmandu. Strazi cu circulatie haotica si aer irespirabil, unde e de preferat cel putin sa nu mergi pe jos – desi printre rarele semne de circulatie se numara si trecerile pentru pietoni, nimeni nu pare sa le cunoasca semnificatia. Dar e de ajuns sa intri pe o strada laterala si eternitatea iti face cu ochiul, iar pasii te duc parca singuri, in sensul acelor de ceasornic, in jurul stupei asediate de porumbei, calugari, cersetori, calugari-cersetori, credinciosi sau necredinciosi.

claudia-2

Calitatea trairii se schimba fundamental, viata e parca mai dulce atunci cand e mai dura. Mi-am dat seama de asta cand i-am povestit unei prietene, cu entuziasm, cum am mers 3 zile spre Anapurna, urcand 1.000 m pe zi in altitudine, cu sarmanii muschi care tipau la inca una din cele 3.500 de trepte, si dormind imbracata la -3 °C, ca sa vad rasaritul soarelui la Poon Hill, peste varfurile de 8.000 m. Iar ea mi-a raspuns ceva de genul „Cum se face? Zici ca ti-a placut, dar povestesti lucruri atat de neplacute!”. Ei ii pareau neplacute, cum mi-au parut si mie aventurile in Nepal povestite de Sega in carte. Dar cand le-am trait, se intamplau pur si simplu, nici macar nu mi-a trecut prin minte sa ma vait sau sa-mi plang de mila, ajunsa in camera inghetata am intrat repede in sacul de dormit (iar oboseala fizica e cel mai bun somnifer).

claudia-4

In ciuda fricilor, care au fost prezente la datorie, m-am simtit tot timpul in siguranta, chiar si atunci cand am trecut peste un pod suspendat, mai gaurit decat svaiterul. Dar Sega a organizat foarte bine totul, nici macar ploaia din primele zile nu ne-a dat programul peste cap, caci cel mai mare dintre aventurieri (hi-hi-hi) prevazuse ca raftingul si zborul spre Everest sa se poata face inainte de plecare. Drept multumire, i-am cantat (si-i vom canta) osanale si l-am sacrificat de Holi (sarbatoarea culorilor):

claudia-3

Natura Nepalului si chipurile oamenilor, mai ales ale copiilor, mi s-au lipit de suflet, pe care continua sa mi-l incalzeasca.

CLAUDIA I.

(Fotografiile sunt din arhiva personala a Claudiei)

Claudia a facut parte din al patrulea grup de aventurieri in Nepal, alaturi de Lama si Sega, in martie 2015. Daca vrei si tu sa faci parte dintr-un astfel de grup, aventureaza-te cu noi.