De la Fata Nordica la Tabara de Baza Sudica

CM2

De vorba cu alpinistul Ciprian Moruzan, consultantul tehnic The North Face Romania

Daca vrei sa te echipezi pentru o expeditie in Himalaya, dar nu esti prea familiarizat cu moda montana, risti sa te pierzi printre rafturile magazinului The North Face in care tocmai ai intrat. Simti insa ca norocul surade fin atunci cand in cale iti iese nimeni altul decat Ciprian Moruzan, consultantul marcii in Romania. Alpinist incercat, ghid montan atestat, instructor de snowboard si partener la mountainpro.ro, Cipri cutreiera muntii in mod profesionist atunci cand nu ofera consultanta. Omul potrivit.

Sega: Cipri, intre doua aventuri in Nepal pe urmele cartii mele ne-am propus sa ajungem primavara asta si pana la Tabara de Baza Everest, daca tot o sa fim prin zona. Vom avea alaturi de noi ghid local si porteri care ne vor scuti de caratul calabalacului, dar trebuie sa-ti marturisesc ca noi nu suntem decat o mana de montaniarzi amatori, nici unul nu a urcat in viata lui mai sus de 3.500 m. Stim ca nu va fi usor si de aceea vrem sa fim cat mai bine pregatiti, cat mai bine echipati. Prin urmare, m-as bucura daca ai binevoi sa ne impartasesti din experienta ta bogata intr-ale muntelui, ajutandu-ne in acelasi timp sa ne orientam cum trebuie in vasta lume The North Face.

Cipri Moruzan: Cu placere, Sega! Tre’ sa recunosc ca m-a trecut un fior cand mi-ai dezvaluit destinatia voastra. Tabara de Baza a Everestului este un loc incarcat de istorie, care cu siguranta atrage orice pasionat de aventuri alpine. Dincolo de drumetia in sine, traseul pana la EBC (Everest Base Camp, n.a.) este unul initiatic si multi dintre cei care mi-au povestit despre tura asta au spus ca s-au intors fermecati de peisajele, povestile si oamenii de acolo.

S: Abia asteptam sa ajungem acolo! Practic, vom umbla pe carari himalayene timp de 2 saptamani, cam 5-6 ore pe zi, strabatand acel taram spectaculos si variat, cu vai adanci si culmi semete, cu zone impadurite, cu grohotis si chiar cu gheata pe alocuri. Crezi ca sunt necesare pingelele de otel? Sau a inventat The North Face niste bocanci cu talpa buna, care eventual sa mearga singuri dupa ce-i incalti?

CM: Cred ca una dintre preocuparile prioritare ar trebui sa vizeze pregatirea fizica premergatoare proiectului tau. Terenul accidentat, potecile expuse, altitudinea sunt factori ce pot fi abordati mai usor in conditiile unei pregatiri fizice temeinice. Este o tura de anduranta, cu diferente semnificative de nivel si cu punctul final la peste 5.000 de metri (5.300 spre 5.800, in functie de sezon), cand ajungeti la EBC… Evident ca echipamentul joaca un rol foarte important, insa o alimentatie corespunzatoare, o planificare care sa includa pauze de odihna si de adaptare a organismului in noile conditii de mediu, estimarea realista a distantelor zilnice si atitudinea pozitiva sunt elemente cheie ce contribuie la succesul unui asemenea proiect.

S: Cipri, de antrenat ne-am antrenat care cum a putut, iar cu planificarea nu stam rau deloc. Am stabilit deja totul, de la prima pana la ultima zi, impreuna cu  Lama, fratiorul nostru nepalez, un ghid montan cam nebun, dar foarte bun organizator si cunoscator al traseelor himalayene… In fine, daca nu s-au inventat inca bocancii capabili sa mearga singuri, poate ne dezvalui o metoda prin care sa putem merge noi cu ei cat mai sigur, cat mai mult si cat mai usor: cum sa abordam urcusul, cum sa abordam coborasul in asa fel incat sa nu fortam meniscul, ligamentele sau tendonul lui Ahile? Eu, de pilda, am avut probleme serioase anul trecut cu tendoanele astea, iar la coborare ma cam chinuie genunchii.

CM: Categoric incaltamintea joaca rolul cel mai important atunci cand vorbim de o tura montana, Pentru a preintampina probleme de natura sa compromita tura, bocancii moderni au un suport foarte bun pentru glezne, in structura talpii sunt integrate straturi cu densitate diferita, care absorb socurile, iar talpa e profilata astfel incat deplasarea pe teren variat nu mai reprezinta o dificultate.

In abordarea unor astfel de trasee este recomandat sa ai o incaltaminte mai usoara, de approach – pentru marsul de apropiere, iar Verto Plasma este o alegere excelenta in acest sens.

Pentru cei care prefera o incaltaminte mai robusta si mai usoara, varianta ideala este Ultra Extreme, un hibrid intre ghetele de munte si pantofii de ultra trail, cu suport foarte bun pe glezna, talpa aderenta si membrana impermeabila si respirabila Gore-Tex®. O alta varianta de incaltaminte de acelasi tip este Verbera Hiker II GTX.

Pe masura ce terenul devine mai accidentat iar dificultatea rutei creste, un bocanc mai bine structurat, mai rigid, cu suport mai bun pentru glezna si cu un grip superior face diferenta. Personal prefer bocancii Verto S4k GTX, destul de usori astfel incat sa nu oboseasca piciorul, insa fermi, cu suport bun pe glezna si cu posibilitatea de a atasa coltari cu prindere clasica sau semiautomata pentru traversarea zonelor dificile, acoperite cu zapada intarita sau gheata.

Bocancii trebuie sa fie stransi ferm pe picior, pentru un plus de stabilitate, fara insa a exagera; e foarte usor sa impiedici circulatia sangelui printr-o strangere mai puternica decat e cazul.

La coborare, bocancii trebuie sa fie inchisi pana la capsele de sus, pentru a preveni socurile repetate in zona degetelor, evitand astfel disconfortul si cateodata aparitia unghiilor negre, stil Ozzy Osbourne.

S: Ha ha ha, in cazul asta presupun ca sosetele joaca si ele un rol important, nu-i asa? Sunt mai bune alea de bumbac sau alea de lana?

CM: Ai dreptate, sosetele sunt aproape la fel de importante ca bocancii si sfatul meu se indreapta catre alegerea unor sosete tehnice, cu zone de compresie, ventilatie, si cu protectie pe zonele de impact. Bumbacul nu este alegerea optima pentru o tura alpina, pentru ca dupa ce se umezeste se ususca destul de greu, iar in contact cu pielea poate provoca basici sau rosaturi. Sosetele din lana, sau din amestec de fibre sintetice si lana sunt ideale pentru asemenea ture, pentru ca se usuca rapid si pentru ca mentin caldura chiar in conditiile in care sunt umede.

S: Ne-am lamurit, sa mergem mai departe. Sau mai sus. Ce fel de pantaloni ne recomanzi? Eu ma gandeam sa-mi iau unii de ski, sa fiu sigur ca nu mor de frig dupa ce apune soarele, dar ziua se face mult prea cald si mi-e ca o sa fierb in ei.

CM: Echipamentul trebuie sa fie versatil, usor de adaptat conditiilor diverse de temperatura si de teren. Recomand echipament usor, respirabil si comod, completat de piese de rezistenta care sa protejeze in caz de vreme rea sau de frig. Sau de amandoua. Este cunoscut faptul ca in zonele montane vremea si temperaturile se schimba rapid, cu fluctuatii uneori extreme, astfel incat trebuie sa fim pregatiti pentru orice.

Revenind insa la intrebarea ta, pantalonii Corona Climbing imi plac foarte mult, iar pentru momentele in care vremea este potrivnica folosesc pantalonii impermeabili ultrausori Venture.

S: S-a notat. Si acum, o mare si eterna dilema: layerele… Sa urcam ca Baba Dochia cu 20 de cojoace pe noi si cu alte 70 de rezerva la porteri in spinare? Sau are The North Face o solutie mai practica?

CM: Layerele sunt solutia perfecta pentru orice tura montana. Ideal este sa purtam suficient echipament incat sa ne simtim confortabil, eliminand astfel posibilitatea supraincalzirii, a transpiratiei abundente si a efectelor generate de aceste probleme.

Pentru zonele inalte este recomandata o geaca de puf ultrausoara si calduroasa, cum sunt cele din colectia Summit Series™ de la The North Face, care poate fi purtata si ca mid-layer, sub o jacheta impermeabila.

S: OK. Ne-am incaltat, ne-am imbracat, dar acum vine momentul cand trebuie sa ne descaltam, sa ne dezbracam si sa ne bagam in pat, caci am ajuns la cabana. Dupa cum stii, cabanele nepaleze nu sunt incalzite ca alea din Elvetia si ne putem astepta la temperaturi negative in camera. E clar ca vom avea nevoie de saci de dormit. Intrebarea e: de care?

CM: Aici ne lovim de alta eterna dilema: puf sau sintetic? Sacii de dormit cu puf sunt foarte usori, compresibili si rezista la temperaturi scazute, insa au dezavantajul ca la spalare puful isi pierde un pic din structura globulara si din proprietatile termice. Pe de alta parte, fibrele sintetice moderne sunt foarte aproape de caracteristicile pufului si aproape la fel de comprimabile. Lynx e un bun exemplu.

Daca preferati sacii de dormit cu umplutura de puf sau daca vreti saci de dormit cu temperatura de confort generoasa, as recomanda modelul Blue Kazoo – tehnic, compresibil si usor (1120 g), in conditiile in care temperatura de confort este de pana la -2 grade, cea limita -9 grade, iar temperatura extrema -27 de grade.

Daca vreti ceva si mai si, ei bine, exista modelul Superlight – solutia suprema. Super usor (1295 g), cu temperatura de confort –8 grade, temperatura limita –16 grade si extrema -37 grade, suficient pentru orice aventura alpina.

Mai exista si solutii foarte simple, pentru protectia sacilor de dormit, asa-numitii saci interiori (preferabil din matase), care previn murdarirea echipamentului si care cresc cu cateva grade temperatura de confort.

Mai sunt si sacii de bivuac – supra-sacii de dormit – facuti din materiale rezistente la apa si cu o membrana aluminizata pe interior astfel incat sa pastreze caldura, ce pot si folositi in diverse situatii, inclusiv in cazul unei tabere de urgenta.

S: Ce accesorii la care nu m-am gandit crezi ca ar mai fi necesare?

CM: Buna intrebare. Din bagaje nu trebuie sa lipseasca pantalonii si bluzele de corp, sosetele de schimb, caciula si manusile, lanterna si neaparat o trusa medicala. Nu uitati nici de solutiile de hidratare cu rezervor si furtun ce pot fi atasate la rucsac si care va permit sa va alimentati in mers, fara sa trebuiasca sa va opriti si sa scoateti din rucsac bidonul.

S: Le-am pus pe lista. Iata ca s-a strans deja o gramada de lucruri si porterii sunt gata sa salte bagajul in spinare… Problema e in ce il impachetam? Intr-un cufar? Intr-un rucsac? Sau intr-o geanta?

CM: Traditional, echipamentul se punea in butoaie de plastic ca sa protejeze continutul, insa foarte utile sunt gentile Base Camp Duffel care sunt facute din materiale rezistente la umiditate si abraziune si care sunt dotate cu bretele, astfel incat pot fi purtate ca un rucsac. Aceste genti au volume diferite, asa ca e foarte usor sa alegeti marimea in functie de cat echipament doriti sa incapa inauntru.

S: Porterii vor duce greul, dar un rucsacel tot va trebui sa caram si noi. Ceva in care sa punem o aluna, o maslina, un aparat foto, un mic rezervor cu furtun… Ceva lejer. Ce ne recomanzi?

CM: Noua colectie de primavara-vara de la The North Face vine cu o gama de produse tehnice, ultrausoare si compacte, foarte bine accesorizate pentru tipul asta de drumetie. Vor fi disponibile in curand pe www.allmountain.ro, situl oficial al distribuitorului The North Face in Romania. Deci putintica rabdare.

S: De rabdare nu ducem lipsa, alta-i problema. Vom petrece 9 zile la peste 4.000 m si daca ne tin balamalele vom atinge un maxim de 5.545 m urcand pe Kala Patthar, “delusorul” de la poalele Everestului, din apropierea Taberei de Baza (5.164 m). Cu alte cuvinte, ne cam paste raul de mare altitudine. Ce ne poti spune despre raul asta si ce ne facem cu el? Are The North Face vreun antidot?

CM: Cel mai bun antidot este atitudinea pozitiva! Cred totusi ca o planificare realista a turei, tinand cont de diferentele de nivel ale fiecarei zile, cunoasterea participantilor si a posibilitatilor lor fizice, perioadele de odihna si acomodare, alimentatia echilibrata sunt absolut necesare. Dar sa nu uitam ca Il aveti pe Lama, un om de-al locului din cate am inteles, prin urmare presupun ca totul o sa fie in ordine.

S: M-am mai linistit… Si acum permite-mi o ultima intrebare: Fata Nordica sau Fata Sudica?

CM: Fetele nordice au reprezentat intotdeauna o mare fascinatie in randul alpinistilor, fiind cel mai greu de cucerit. Marii pereti au cedat cel mai greu pe versantii nordici, Eigerul este poate cel mai bun exemplu.

In ceea ce ma priveste, am ales The North Face pentru traditia pe care o au in productia de echipament montan, traditie care a inceput in 1968 din dorinta de a oferi alpinistilor un echipament performant. Putini stiu ca prima geaca de munte cu membrana Gore-Tex a fost lansata de The North Face in anii ’80. Mai mult decat atat, The North Face investeste in dezvoltarea produselor sale, care sunt testate de alpinisti si atleti de renume mondial in cel mai dur mediu posibil, chiar in… expeditiile himalayene.

Colectia Summit Series™, despre care ti-am zis ca soseste in curand, reflecta rezultatul muncii dezvoltatorilor de produse de la The North Face, din faza de proiectare pana in faza de testare pe munte, acolo unde ii este locul. Vorbim de un echipament performant, ultrausor si super tehnic, dezvoltat impreuna cu cei care il folosesc.

S: Cipri, dherai dherai dhanyabad. Adica multumesc mult, in nepaleza. Draga Tabara de Baza, veniiim! Acum avem cu ce!

Scrie-i lui Cipri daca ai si tu intrebari legate de munte si de ce se mai poarta pe acolo. Saluta-l din partea mea cu “Namaste!” si o sa ai parte de o reducere de pret frumusica la echipamentele The North Face.

Scrie-i si lui Sega daca iti arde sa te aventurezi in Nepal, pe urmele cartii, cu autorul si personajele.